Politică şi parfum oriental la Bazargic: Inima Cadrilaterului în perioada interbelică

Există locuri în geografia României Mari care par desprinse dintr-o altă lume, unde timpul curgea după alte reguli, iar obiceiurile Orientului se împleteau discret cu rigoarea administrației românești. Un astfel de loc, plin de farmec și mister, a fost Bazargicul. 

Vedere din Bazargicul interbelic

Să pornim acum într-o călătorie imaginară înspre Bazargic, capitala fostului județ românesc Caliacra în anul 1939, însoțind-ul pe V. Ghețea, reporter în acei ani al revistei “Realitatea Ilustrată”. Vom regăsi aici atmosfera unică a Cadrilaterului și vom descoperi poveștile unei comunități fascinante, aflată la granița dintre tradiție și modernitate. 

O istorie la răscruce de drumuri

Bazargicul românesc de altădată (devenit Tolbuhin între 1940-1989 și Dobrič astăzi) se află la doar 37 de kilometri de frontiera actuală a României. Istoria sa este un mozaic veritabil: locuit de traci în antichitate, martor al invaziilor pecenegilor și reînființat în secolul al XVI-lea de Hacioğlu Pazarcik, cel care i-a dat și numele. Între 1913 și 1940, Bazargicul a fost parte integrantă a României, fiind un punct strategic și cultural esențial din sudul Dobrogei.

 

De la Medgidia la Bazargic: Începutul călătoriei

Să pornim la drum așadar înspre anul 1939. Călătoria începe cu o schimbare de tren la 5 dimineața, în Medgidia, într-o gară rece, populată doar de câțiva hamali turci și de negustori obosiți.

„Pentru omorârea timpului, am cumpărat de la bufet semințe. Am aflat mai târziu că a mânca semințe pe stradă, la spectacole și la restaurant e la modă. La Bazargic toată lumea mănâncă semințe.” — nota reporterul în însemnările sale.

Trenul spre sud, vopsit într-un verde proaspăt, tăia câmpia Dobrogei ca un șarpe, ajungând în cele din urmă în gara Bazargic sub arșița orei 10:30.

Bazargic- carte poștală interbelică

Atmosfera orașului: Moscheea și baia turcească

În Bazargic nu existau tramvaie sau taxiuri; vizitatorul trebuia să se bazeze pe birjari sau pe propriile picioare. Un bulevard lung ducea înspre centrul localității, loc în care unde o veche moschee străpungea cerul albastru. Tot în centru se afla și o baie comunală primitivă, veche de 600 de ani, construită de turci, unde pietrele încălzite și apa aruncată direct pe clienți înlocuiau dușurile moderne.

Farmecul orașului nu stătea însă în luxul acestuia, ci în farmecul său oriental. Deși apa era puțină și gheața lipsea cu desăvârșire, viața de noapte vibra prin restaurantele centrale.

Moscheea din Bazargic

O seară cosmopolită la „Central”

Seara, străzile Bazargicului deveneau o veritabilă „Babilonie”. Turci, bulgari, tătari, ruși, armeni și români se amestecau într-un spectacol fascinant.

„Pe strada principală te poți aștepta să întâlnești de la cuconița cea mai cochetă, până la bătrânul turc ce-și duce oile la apă. Restaurantul «Central» e singurul refugiu unde Iordache, simpaticul chelner, știe ce să servească în timp ce orchestra rusească începe să cânte. Dar orașul – la periferie – avea aspectul că plânge. Vaietul acela turcesc, casele de pământ joase, viața dezordonată, dădea impresia că e în veșnic doliu. Bazargicul plânge. Bazargicul – la “Central” – râde.”

Dernir, un vanzator de seminte din Bazargic

Politică și românism: La o cafea cu Colea Ciumetti

Părăsim atmosfera de petrecere pentru a avea o discuție serioasă la o cafenea, loc în care cafeaua se amesteca generos cu năut prăjit. Aici, reporterul Ion Tic stă de vorbă cu Colea Ciumetti, avocatul și liderul coloniștilor macedoneni.

De vorba cu Colea Ciumetti

Ciumetti, un luptător vajnic al „cauzei naționale”, vorbea cu însuflețire despre provocările colonizării în Cadrilater:

"Ce a făcut Cola Ciumetti în Macedonia, a rămas desigur în istoria sbuciumată și luminoasă a fraților noștri, de atâtea ori înfrățiți cu moartea. Ce face acum, în România, este cu atât mai demn de admirat cu cât acest mare român luptă zi de zi pentru frații lui macedoneni, împotriva tuturor greutăților, mizeriilor, amenințărilor care, bine înțeles, nici nu-l descurajează, nici nu-l sperie. Editează o gazetă a coloniștilor și prezidează societatea lor cu sediul în Bazargic. Stă de pază la toate încercările multiple, felurite și îndrăznețe ale iridentei bulgare, care pare a avea în acest Bazargic un centru important".

În anul 1939 Colea Ciumeti trăgea un semnal de alarmă asupra încercărilor "iridentei bulgare" de a acapara pământurile cumpărate de la emigranții turci și cerea statului român să sprijine cele 1.500 de familii macedonene care așteptau să treacă în Cadrilater: 

"Problema colonizărilor se integrează de minune în marea și indisolubila operă a celor care au înfăptuit unitatea noastră națională. De aceea ea depășește cadrul preocupării izolate a diferitelor partide politice. Acesta este motivul pentru care cerem tuturor cârmuitorilor să privească problema dintr'un singur unghi: acela al intereselor curat românești. Și nu ne putem plânge că partidele politice, toate la un loc, privesc altfel problema.” — Colea Ciumetti.

 

---

(Adaptare după articolele publicate în „Realitatea Ilustrată” și „Ilustrațiunea Română”, anul 1939)