Prima jumătate a secolului XX a reprezentat, fără îndoială, momentul de aur în care femeia română și-a cucerit, cu grație și tenacitate, un loc binemeritat în prim-planul societății. Trecerea de la rolul tradițional de „stăpână a căminului” la cel de „doamnă de lume” a fost marcată de victorii răsunătoare: de la curajul de a purta pantaloni sau de a se tunde scurt, până la libertatea de a practica sporturi și de a străluci în primele concursuri de frumusețe.
Mai mult decât o simplă modă, această metamorfoză a adus femei în domenii socotite până atunci bastioane masculine. Apariția primelor doamne avocat, medic sau inginer – și chiar a temerarelor parașutiste sau taximetriste – nu era doar o extravaganță, ci expresia unei aspirații sincere spre independență.
Această transformare profundă nu a rămas însă fără ecou în tabăra domnilor. Între ironie și critică, bărbații vremii au schițat un „decalog” menit să le reamintească doamnelor de vechiul lor statut. Însă replica acestora nu s-a lăsat așteptată: un contra-decalog savuros, plin de umor și inteligență, creat special pentru „stăpânii lumii”. Publicate în paginile revistei Realitatea Ilustrată - numărul din 8 ianuarie 1928 - aceste două seturi de reguli nu sunt simple curiozități istorice, ci o oglindă fidelă și sclipitoare a unei epoci aflate în plină revoluție socială.
Decalogul Bărbaților (pentru Femei)
În 1928, domnii din înalta societate priveau cu un amestec de admirație și ușoară teamă emanciparea rapidă a partenerelor lor. Pentru a păstra, cel puțin teoretic, frâiele „cetății familiale”, aceștia au ticluit un set de reguli pe cât de categorice, pe atât de amuzante astăzi.
Publicat sub titlul de sfaturi „părintești”, acest decalog este o dovadă pură a modului în care bărbații încercau să negocieze timpul petrecut la telefon, calitatea cinei și, mai ales, prețioasa lor liniște. Iată cum sunau „cele zece porunci” pe care domnii le visau respectate de doamnele lor:
- Nu vorbi numai tu tot timpul, căci, se poate întâmpla ca şi bărbatul sa dorească din când în când, să spună câte ceva.
- Dacă e cu putință, iubește-ți bărbatul și pregătește pentru dânsul hrana (pe care în definitiv din munca lui o ai) și pregătește-o așa fel, ca să fie gata la vreme și să nu sufere papilele (nervii gustului).
- Nu te amesteca în treburile bărbatului tău.
- Nu sta ceasuri întregi la telefon, vorbind fleacuri, căci prea bine se poate întâmpla ca cineva sa aibe nevoie de firul pe care-l ocupi, pentru afaceri mai importante, și nici nu repeta pălăvrăgelile vecinilor.
- Nu te lăuda prea mult cu blândețea bărbatului, amintindu-ți că dânsul are toată bunăvoința pentru frații săi de robie.
- Dacă te cerți cu bărbatul tău, sau dacă socoți că e nevoie să-l dojenești, fă aceste lucruri repede și uită apoi.
- Fii cu răbdare față de slăbiciunile bărbatului tău și la nevoie exagerează calitățile sale, bune dacă le are, în fața oamenilor.
- Nu-ți preface bărbatul în servitoare, decât în împrejurări cu totul excepționale. Adă-ți aminte că ai bărbat pentru alte scopuri, decât acela de a fi bucătar sau spălător de vase.
- Nu-ți îndrepta toate gândurile numai la podoabă și îmbrăcăminte și nu exagera importanța obligațiunilor sociale, căci prima ta datorie este casa și familia.
- Adă-ți aminte că…, din când în când, e bine să lași pe bărbat în pace. În aceste timpuri nu-ți turbura soțul, când dânsul e cel care asudă sub povara vieții.
Decalogul Femeilor (pentru Bărbați)
Dacă domnii credeau că vor avea ultimul cuvânt, s-au înșelat amarnic. În spiritul noii epoci a emancipării, răspunsul doamnelor a venit ca o briză proaspătă de inteligență și autoironie.
Departe de a fi doar o listă de pretenții, decalogul feminin din 1928 este, în esență, un manifest pentru bunul-simț și egalitate în cuplu. Cu o ironie fină, femeile le reamintesc soților că viața nu se rezumă doar la meciuri de football și autoritate nejustificată, ci la detalii care hrănesc sufletul, nu doar stomacul. Iată cum arăta „regulamentul” prin care femeile interbelice încercau să-și transforme soții în parteneri adevărați:
- Arată femeii tale totdeauna aceeași curtenie, pe care ai arătat-o în prima zi a căsătoriei.
- Arată mulțumire, fie prin cuvânt, fie prin zâmbet, pentru bucatele care ți-se pun înainte, căci acestea nu s'au făcut singure.
- Amintește-ți totdeauna de soția ta, sfătuiește-te cu dânsa, împărtășește-ți cu dânsa plăcerile, cum ar fi bunăoară mersul la circ, la cinematograf, la expoziție sau la teatru.
- Ferește-te întotdeauna de bănuiala răului, căci lumea disprețuiește pe omul pe care-l suspectă în privința moralei și poartă-te tu însuți la fel, cum vrei să se poarte femeea ta.
- Nu minți în ceea ce privește veniturile pe care le ai, căci Dumnezeu nu va lăsa nepedepsit pe acela care-și ține femeea în neștiință asupra finanțelor domestice; decepția în această privință e cauza tuturor relelor.
- Nu uita zilele onomastice: ziua de naștere a femeii tale și a copiilor tăi, precum și aniversarea căsătoriei și ține-le minte, cel puțin tot atât de bine, cum ții minte zilele în care au loc championate de box sau matchuri de footbal importante.
- Nu te încinge în discuții aprinse cu femeea ta căci bine știi că ultimul cuvânt tot ei îi aparține; de asemenea nu încerca niciodată să-ți impui voința, în ceea ce privește viața domestică, căci casa ta trebuie să fie zidită pe dragoste și nu să stea rezemată pe dominația fără rost a vreunuia dintre membrii ei.
- Ia-ți partea care ți-se cuvine în creșterea copiilor tăi, căci o bună parte din însușirile lor îți aparțin ție.
- Arată-te cu interes față de afacerile sociale ale soției tale, tot astfel cum aștepți de la dânsa ca să se intereseze de treburile tale zilnice. Dânsa s-a căsătorit cu tine ca să-ți fie tovarășe, și nu numai să te hrănească de trei ori pe zi.
- Însoțește pe femeia și copii tăi la biserică în fiecare Duminecă și nu admite ca aceasta s'o facă alții.
Un duel al orgoliilor
Au trecut aproape o sută de ani de la publicarea acestor decaloguri, iar întrebarea rămâne: s-a schimbat cu adevărat ceva sau spiritul acestor „reguli” supraviețuiește și în 2026? Indiferent de răspuns, ironia sclipitoare a epocii ne arată că umorul a fost mereu cel mai bun aliat în fața transformărilor sociale.
Dacă v-a plăcut acest periplu prin culisele vieții de cuplu din perioada interbelică, vă invit să descoperiți și alte povești fascinante de pe blog. Citiți si Decalogul fericirii în cuplu: Ce își doreau soții români în anul 1928. Aflați cum arătau culisele concursului Miss România 1931 sau lăsați-vă purtați în atmosfera boemă din Tuzla anului 1932. Istoria se trăiește mai frumos prin detalii!
0 Comentarii