Într-un articol anterior vă spuneam povestea concursului Miss România 1931 (vă invit să îl citiți aici: [LINK]). Astăzi voi încerca, ajutat fiind de autorul unui articol publicat de revista “Ilustrațiunea Română” în 5 februarie 1931, să creionez profilul unei Miss din perioada interbelică.
Domnișoara Tanți (Constanța) Viișoreanu, Miss România 1931, s-a născut la Craiova în 27 aprilie 1908 și descindea dintr-o veche familie de boieri olteni. Era descrisă de reporterii interbelici ca fiind:
“Brună, cu trăsături fine, alese, și posedă un admirabil corp. În înfățișare are o drăgălășenie deosebită, un aer de gingășie și de distincție. Are o educație cu totul aleasă. Este în etate de 21 ani.”
Copilăria unei Miss
După ce în debutul articolului mărturisește că a participat la marele concurs de frumusețe în urma unui presentiment (“sâmbătă, înainte de plecare, ceva lăuntric, nedeslușit, mă indemna să plec...”), Miss România își începe destăinuirile:
”M'am născut in Craiova și am crescut în acel mediu românesc atât de curat și atât de frumos... Am trăit multă vreme la țară, la moșia părintească, în aerul pe care nu-l prețuiesc îndeajuns orășenii. Am cunoscut bucuria copilăriei în holdele largi ale moșiei, prin care mă jucam toată ziua; am cunoscut conacul cu pitorescul pe care-l am și acum în minte; am cunoscut viața de la țară, căreia îi datorez cei mai frumoși ani ai copilăriei mele. Mai târziu am învățat la liceul de fete din Craiova.”
 |
| Tanți Viițoreanu la 4 ani (stânga) și mama acesteia (dreapta) |
Miss România și natura
Legătura strânsă cu universul rural al copilăriei a lăsat urme adânci în sufletul tinerei, care își mărturisește cu sinceritate afinitățile pentru lumea necuvântătoarelor și prospețimea naturii:
“- Iubesc animalele, în special câinii și caii. Cei dintâi sunt mai credincioși decât oamenii. Caii sunt nobili și curați din naștere. Am și acum lupoaica mea, de care nu mă despart pentru nimic în lume, o cățea inteligentă, frumoasă și credincioasă. Îmi plac de asemenea caii, în special caii de rasă. De câte ori sunt în Capitală mă duc la cursele de cai și admir frumusețea unora, calitățile hipice ale altora. Dacă aș avea bani mulți, mulți de tot, mi-aș cumpăra cai de curse...
- Dar pisicile?
- Nu-mi plac pentru că au în mișcări ceva din viclenia pe care n'o pot suferi.
- Dar florile?
- La nebunie. Am crescut, cum vă spuneam, la moșie - moșia Gârlești - în preajma Craiovei. Prietenele mele de fiece zi erau florile de câmp. Iubeam florile cu pasiune. Și am rămas până astăzi o pasionată iubitoare a florilor, care miros a câmp și a libertate; a florilor cu colorit vioi - născute din capriciile vântului și căldura soarelui...”
Miss România despre sport și turism
Întrebată de reporterul revistei “Ilustrațiunea Română” despre interacțiunea ei cu sportul, d-ra Tanți Viișoreanu dezvăluia cititorilor care erau sporturile ei favorite:
“Tennis-ul și canotaj-ul... Îmi place tennis-ul pentru eleganța și pentru suplețea și agerimea jocului. Iar canotajul îl prefer pentru faptul că îl socotesc un sport integral. Iarna îmi place sportul cu săniuța. Dar, dintre toate, turismul este sportul căruia m'am devotat din fragedă copilărie. Mișcarea în aer liber și drumurile prin munți și prin văi este tot ceea ce cultiv mai mult. Sunt, sub acest raport, o veritabilă turistă. Îmi plac de asemenea voiajurile în țară și în străinătate. Așadar voiajul în Chili este binevenit...”
 |
| Tanți Viișoreanu pe coperta revistei "Ilustratiunea Română" (5 februarie 1931) |
Miss România și cinematograful
Deși descendentă a unei familii boierești cu tradiții solide, Tanți Viișoreanu se dovedea a fi o tânără modernă, conectată la noile tendințe culturale ale epocii. Întrebată ce ramură a artei preferă, aceasta nu a ezitat:
“Teatrul și cinematograful. Pentru cinema mărturisesc că am o adevărată slăbiciune. Arta, până mai ieri mută, mă pasionează pentru că îmi dă prilejul să admir artiști de mare valoare, europeni și americani, în filme adevărate capo d'opere. Astăzi filmul sonor și vorbitor a ajuns la o mare perfecțiune și, în schimbul a trei piese proaste, consimt să văd un film bun, cu riscul de a mi se spune că prefer, față de celelalte, o artă inferioară.”
Când vine vorba de idolii săi de pe marele ecran, Miss România 1931 își dezvăluie reperele estetice, numind cele mai mari staruri ale momentului:
“Dintre toți prefer pe Greta Garbo. Este o preferință banală, dar acesta e adevărul. Greta nu este întrecută de nimeni și jocul ei atât de mobil și de insinuant, captivează oricât de pretențios ai fi. Nu s'a născut o a doua Greta, deși germanii îi atribuie Brigittei Helm calități asemănătoare, ba îi și spun: “Greta Germaniei". Dintre artiști îl prefer tuturor pe Garry Cooper, artistul neîntrecut, care împlinește desigur golul lăsat de Lon Chaney. V'aduceți aminte de creațiunea acestui mare artist în Jeannine?”
Miss România și literatura
Dincolo de ecranele cinematografelor, Miss România își dedica timpul liber studiului, lectura fiind o componentă esențială a educației sale alese. Chestionată asupra preferințelor literare, aceasta a oferit un răspuns cosmopolit:
“Literatura română și franceză. Dintre autorii români prețuiesc în prima linie pe Brătescu-Voinești și Mihail Sadoveanu. Dintre scriitorii străini, pe Kessel, Maurois, Maurice Dekobra. Iar dintre poeți pe George Coșbuc și pe Octavian Goga. Dintre străini pe Alfred de Vigny, Lamartine, Alfred de Musset.”
Planurile de viitor ale unei Miss România
Întâlnirea reporterului cu „regina frumuseții” s-a încheiat cu o privire spre orizontul internațional care o aștepta pe tânăra craioveancă:
“Mă pregătesc să plec la Paris, la concursul european organizat de Le Journal și L'Intransigeant. Voi participa la celebrul bal de la Opera Mare la care vor veni toate Miss-ele. Apoi mă voi înapoia în țară pentru a mă reîntoarce în Franța, pe Riviera, unde ne așteaptă nenumărate sărbători. Spre toamnă mă voi îmbarca pentru America de Sud, unde se dispută titlul de Miss Universum.”
Un destin sub semnul distincției
Povestea domnișoarei Tanți Viișoreanu nu este doar cronica unei victorii într-un concurs de frumusețe, ci o fereastră deschisă către valorile unei lumi dispărute.
Dincolo de strălucirea efemeră a titlului, viața celei care a fost Constanța Viișoreanu (Lafcovici după căsătorie) a curs cu aceeași discreție și noblețe. S-a căsătorit cu Constantin Lafcovici, nepotul generalului Constantin Săvoiu, trăind o perioadă la Târgu Jiu. Astăzi, urmașa Gârleștenilor și a Viișorenilor, pe care pictorul Eustațiu Stoenescu o descria ca având “o frumusețe suplă, plină de grație, de farmec, ceva din mersul gazelei și din frăgezimea florilor de mai”, se odihnește în cimitirul Sineasca din Craiova. S-a stins din viață la data de 15 noiembrie 2003, lăsând în urmă amintirea unei generații pentru care frumusețea era indisolubil legată de educație și caracter.
Zâmbetul ei enigmatic de la finalul interviului rămâne un simbol al încrederii unei generații care privea cu curaj către lume, purtând cu mândrie blazonul unei Românii interbelice plină de speranță și strălucire.
Descoperiți mai multe povești despre frumusețea interbelică:
- Povestea primului concurs MISS ROMÂNIA (1929) – cronica debutului acestui fenomen în țara noastră;
- Erastia Peretz, Miss România: Despre frumusețe și poezie – un alt profil de excepție din anul alegerii Tanței Viișoreanu;
- Legătura nebănuită dintre Miss România şi Monumentul Eroilor din Severin – o incursiune inedită în istoria locală și națională;
- Miss România 1933 (interviuri, impresii, spovedanii) – mărturii de la câțiva ani distanță despre evoluția competiției.
Sursa: Articolul “Vorbind cu d-ra Tanți Viișoreanu, Miss România 1931”, publicat în revista “Ilustrațiunea Română”, numărul din 5 februarie 1931.
0 Comentarii