MĂRȚIȘORUL! Ce altceva decât acest minunat simbol al primăverii putea să fie un pretext mai nimerit pentru a lua interviuri unor mari vedete ale scenei interbelice?
În martie 1937, reporterii vremii au răscolit „sacul aducerilor aminte” al celor mai iubiți artiști. Vă invităm să descoperiți povești romantice, amuzante și inedite cu Constantin Tănase, Elvira Godeanu, George Vraca și alți coloși ai scenei românești.
Constantin Tănase: Despre brățara din salcie și factura de 25.000 lei
Pe legendarul director al „Cărăbușului” l-am găsit în cabină, între două schimbări de costum. Pentru el, mărțișorul are două epoci:
- Epoca Vasluiului: „Mama îmi făcea o brățară din salcie pe care mi-o lega de mână... ca anul să fie cu noroc și spor.”
- Epoca Bucureștiului: Un giuvaergiu i-a dăruit un cărăbuș de briliante adus de la Paris. Bucuria a durat 10 zile, până când... „m-am pomenit acasă cu o factură de 25.000 lei! De atunci, de câte ori primesc ceva de mărțișor, mă interesez să văd dacă e plătit.”
Elvira Godeanu și George Vraca: O coincidență plină de mister
Bizară coincidență! Ambii artiști au oferit răspunsuri aproape identice, evocând o idilă de acum trei ani (1934).
- Elvira Godeanu: „Cel mai frumos mărțișor l-am căpătat acum trei ani de la un camarad de teatru. Idila s-a sfârșit, dar mi-a lăsat o amintire pe care nu o voi uita niciodată.”
- George Vraca: „Cea mai frumoasă primăvară a vieții mele am petrecut-o acum trei ani, în tovărășia unei camarade din teatru. Ne plimbam dragostea pe aleile parfumate ale Cișmigiului... Acum totul s-a sfârșit.”
Mya Apostolescu: De la purceluși la briliante
„Ducesă de Alhambra” a fost tranșantă la telefon: „În copilărie primeam cocoșei, găini și coșari pe care îi agățam la gât să fac necaz copiilor. Acum primesc mărțișoare briliante și fac necaz «camaradelor» din teatru. Evoluție...”
Silly Vasiliu: Icoana purtată în suflet
Vedeta de la Alhambra păstrează și acum primul mărțișor de la Nicușor (Nicușor Constantinescu): „Este o icoană pe care o port mereu. Mi-a fost oferit din suflet de un om care mă iubea și pe care-l iubeam... pe vremea aceea era un băiat sărac, la care fiecare leu avea o însemnătate.”
George Calboreanu: „Sunt prea bătrân”
Maestrul s-a declarat stânjenit de anchetă: „Nici n-am primit, nici n-am dat mărțișoare. Când eram tânăr aveam alte preocupări, iar azi... sunt prea bătrân ca să mă mai ocup de așa ceva. Comic, nu?”
Ionel Țăranu: Mărțișorul care l-a lăsat „chilug”
Directorul Teatrului Modern își amintește de un incident comic din liceu, când juca în travesti (rol de fată): „Cineva din public a venit să-mi pună un mărțișor la gât. Dar cozile perucii s-au prins în nasturii donatorului, care s-a pomenit în mână cu peruca mea, lăsându-mă cu capul tuns chilug. De atunci n-am mai jucat în travesti!”
Tantzi Cocea: Pietate și superstiție
Frumoasa vedetă de la „Regina Maria” păstrează cu sfințenie toate darurile: „Cel mai mult m-a impresionat prima cruciuliță primită drept mărțișor. Obiectul acesta de cult m-a tulburat întotdeauna. Fiindcă sunt credincioasă... sau din superstiție poate.”
Sursa originală: Articolul „Primul mărțișor – anchetă în lumea teatrului”, semnat I.G., publicat în revista „Realitatea Ilustrată”, numărul din 3 martie 1937 (Colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor).
0 Comentarii