„România – țara de aur”: Călătoria legendarului Graf Zeppelin deasupra Bucureștiului (1929)

La începutul toamnei anului 1929 un zeppelin survola România. Vă închipuiți frenezia cu care a fost așteptat de locuitorii localităților pe deasupra căruia urma să plutească dirijabilul. Românii se înghesuiau pe acoperișurile clădirilor cele mai înalte, făcând din acest zbor un adevărat eveniment.

Un Zeppelin deasupra Bucureștiului (imagine generata de IA)

Unul dintre călătorii de la bordul uriașului aparat de zbor a trimis revistei “Realitatea Ilustrată” (articol publicat în numărul din 26 octombrie 1929) o consemnare a impresiilor sale despre România – văzută de sus. Le consemnez şi eu pentru voi – păstrând detaliile care fac din această relatare o pagină de istorie vie:

"Intrăm în România"

“BRESLAU 17. Am aterizat chiar acum; am încă în urechi simfonia celor cinci motoare, care ne-a însoțit ca un imn al super-mașinismului în turneul nostru balcanic. Vă scriu de lângă hangarul monstrului, deși suntem asaltați de mulțimea entuziastă. Belgrad, Sofia, apoi un șarpe leneș de argint, deasupra căruia am mai trecut: Dunărea.

Eram la masă, când însuși d-rul Eckener, bine dispus din cauza dimineței splendide și a succesului desăvârșit al raidului, ne anunță:
- Intrăm în România.”

Unul din ajutoarele sale, cu șapcă de ofițer de marină și monoclu, desfăcu o hartă. Câmpia se întindea fără sfârșit, cu monotonia pustelor. Firele subțiri de ape păreau nervurile unei frunze uriașe. Un grup, în care Lady Drummond Hay scotea exclamații, se formase în jurul unei puternice lunete de bord:

“Ei urmăreau un punct, ce se vedea cu ochii liberi, alb, ca o gânganie ciudată: era un om care utiliza un plug mic cât o lamă de ras, tras de doi boi. Descifrăm pe hartă numele minusculelor localități din “Câmpia Valahă”: Turnu-Măgurele, Alexandria, Roșiori... Curiozitatea românilor a fost extraordinară; văzurăm de sus dealuri întregi acoperite de mulțime, iar acoperișurile erau înțesate de lume.”

Bucureștiul: O surpriză exotică

Bucureștiul a reprezentat pentru echipajul și pasagerii Zeppelin-ului una dintre cele mai vii surprize, fiind considerată cea mai originală așezare omenească din turneu:

“- Din ce cauză sunt la București mai multe grădini, decât case? - întrebă dl. Setter.

Într’adevăr, orașul acesta e mai mult verde și auriu, decât cenușiu. Lângă parcuri vaste, cimitirul de la Sud; în fine, centrul, cu multe cupole rotunde, ca niște geamii fără minarete, e o inimă de piatră înconjurată de nenumărate oaze, de toate nuanțele, între galben și verde.

- Das ist der Tschismidju! - ne spuse ofițerul de marină cu monoclu.
- Românii și-au așezat Versaille-ul în mijlocul orașului? - întrebă Lady Drummond.”

Zeppelin zburând peste București (1929)

Aceeași curiozitate inteligentă i-a urmărit pe tot parcursul drumului. Observatorii de la bord au remarcat „predilecția” bucureștenilor pentru artera centrală:

“Strada centrală se prelungește cu o alee, formând o reptilă neagră, de automobile, pe cât de golașe sunt bulevardele paralele cu această arteră... Luăm direcția nord, de-a lungul aleii negre de lume; jos, vedem câmpul aerodromului și mai departe un ciudat patrulater verde cu cinci cupole. Ne chinuim mult să ghicim ce este acest bizar monument. Se fac pariuri:
- E un monument funerar!
- E o construcție preistorică...
- E crematoriu...
Ofițerii de pe bord ne lămuriră: e un fort vechi, din cele ce apărau odinioară linia de centură a orașului...”

Spre Munții Carpați

După ce au trecut de Ploiești și zona sondelor („punctul luminos ca un bec de lampă de buzunar”), dirijabilul a ajuns deasupra perlei Carpaților:

“- Sinaia! - ne anunță doctorul Eckener. Se spune că e una dintre cele mai frumoase localități din Europa Centrală; aici stă micul Rege al României… Pădurile de brad par hlamide negre ondulate, pe umerii munților. Crestele pleșuve se reliefează, cu o precizie uimitoare, în seninătatea splendidei zile de toamnă.”

La 300 de metri înălțime, monstrul de argint a trecut peste vârfurile Carpaților, unde zăpada se vedea în văile abrupte ca niște lanțuri neregulate de ghețari, iar o „cruce enormă” apărea pe ascuțișul unui pisc.

Zeppelin-ul deasupra orașelor Sinaia și Sibiu

Transilvania: „Un mic Nürenberg”

La finalul călătoriei, peisajul s-a schimbat, lăsând loc arhitecturii riguroase cu acoperișuri roșii:

“Deosebim un oraș cu acoperișuri roșii, cu case în stil german. E o altă arhitectură aici. Pe hartă citim: Brașov. Piețele, stradele, acoperișurile, sunt negre de lume.
- Un mic Nürenberg...

La Cluj și Oradea Mare, reintrăm însă în cenușiul Occidentului. Purtăm totuși pentru totdeauna în minte, asociația: România – țara de aur.”

---

Sursa: Realitatea Ilustrată, nr. din 26 octombrie 1929.