Printre sașii de altădată: O duminică la biserica din Hărman (1936)

Hărmanul interbelic păstra o aură de legendă, fiind una dintre puținele așezări unde timpul părea să fi lucrat în favoarea tradiției. Reporterul revistei „Realitatea Ilustrată” își motiva astfel călătoria din primăvara anului 1936:

„Lângă Brașov, la o distanță de cca 1.4 kilometri, se află un sătuleț de sași, numit Hărman. Înainte cu vreo 800 de ani, cavalerii germani ai cruciadelor, care se întorceau în patrie, poposeau aici. De atunci locuitorii satului au păstrat unele tradiții și costume speciale, ce se îmbracă la sărbători.” 

Biserica evanghelică fortificată, ridicată pe ruinele unei bazilici romane, devenea duminica centrul universului săsesc. Atmosfera era descrisă ca o fereastră deschisă direct spre trecut:

„Drumul spre biserică, în fiecare Duminică dimineață, pare o viziune din Evul Mediu. În străvechea biserică credincioșii se adună cu costumele străbunilor. Chiar biserica a fost clădită la începutul secolului al 13-lea și până la răsboiul de 30 de ani a fost catolică. De atunci însă a trecut în stăpânirea comunității evanghelice.”

Rânduiala strictă și interiorul sacru

Odată pășit pragul bisericii, rânduiala era strictă, iar decorul purta amprenta istoriei regale. „Altarul a fost ridicat de Carol al XII-lea, regele Suediei, care în 1712 a trecut din Turcia, pe acolo,” notează autorul. Dincolo de elementele de decor, viața spirituală a comunității se desfășura într-o sobrietate deplină:

„De la pupitrul, de unde altă dată predica preotul catolic, vorbește astăzi pastorul evanghelic. El vorbește de virtutea străbunilor care se străduiau totdeauna să trăiască în bună înțelegere cu diferitele națiuni care-i înconjurau. Orga – atât de rară în bisericile evanghelice - răsună, iar corul cântă coruri bisericești. Bărbații și femeile stau în bănci separate. Serioși și evlavioși, ei murmură psalmii.”
Locuitori din 1936 ai Hărmanului în drum spre biserică

O „expoziție” de costume din secolul al XIII-lea

După serviciul religios, spațiul cetății se transforma într-o scenă unde portul popular dezvăluia ierarhii și momente cheie ale vieții. Reporterul descrie această trecere ca pe o defilare istorică:

„Vechile costume prind viață, serviciul religios s'a sfârșit. Ca la o expoziție de costume din secolul al 13-lea se perindă, prin fața ochilor noștri, diferitele porturi care ne lasă să ghicim starea și rangul social al fiecăruia.”

Mireasa și Ginerele

Nuntașii din Hărman purtau simboluri vegetale și podoabe specifice, descrise cu o minuțiozitate încântătoare:

„O mireasă și un ginere. Mireasa, cu coada împletită, îmbrăcată în alb, pe umeri cu un guler negru de catifea. Pe cap poartă o năframă cu ciucuri, căptușită cu o stofă înflorată. Din păr coboară două panglici lungi, brodate și ele cu flori. Ginerele pășește mândru, lângă ea. Pe haina sa, împodobită cu catarame de metal, se află fixată o coroniță de mirt. În mâna stângă mirele poartă o crenguță de rosmarin. Acesta este semnul mirelui.”

Tinerele mame și botezul

Chiar și momentul botezului avea o estetică proprie, unde negrul basmalelor contrasta cu aurul cuverturilor pentru sugaci:

„Mamele tinere își aduc copiii Duminica la botez. Portul lor este diferit de al celorlalte. Basmalele lor sunt negre, împodobite cu dantelă în colțuri, panglica înflorată este purtată pe gât, în formă de șal. Sugaciul este dus spre apa sfințită într’o cuvertură de catifea, împodobit cu aur.”
Un copil dus la botez

Femeile în vârstă și Preotul

Ierarhia se încheia cu respectul datorat bătrânelor comunității și păstorului, ambii purtând haine ce aminteau de vechii patricieni ai orașelor săsești:

„Cele mai în vârstă poartă costumul vechilor patriciene: rochii negre, mantale lungi, împodobite cu blănuri. Chiar și preotul poartă un anteriu la fel cum îl purtau strămoșii săi.”

Astăzi, deși „parfumul de epocă medievală al acestui loc s-a estompat în parte datorită plecării sașilor,” vizitatorul care trece pragul bisericii fortificate din Hărman (Honigberg – „Muntele Mierii”) încă mai poate simți ecoul acestor pași duminicali descriși acum aproape un secol.

Sursa: Citate extrase din fotoreportajul „Drumul spre biserică la Hărman”, revista „Realitatea Ilustrată”, 11 martie 1936.