„Ajutor, vine primăvara!
Iată strigătul pe care bieții bucureșteni
trebuie să-l arunce-n văzduh, cu deznădejde,
în loc să se bucure că-nviat liliacul!”
(Victor Eftimiu)
Există o fascinație aparte în a răsfoi presa interbelică: senzația că timpul a stat în loc. Citind editorialele dramaturgului Victor Eftimiu din primăvara anului 1937, ai impresia că citești rubrica de „Actualitate” a unui ziar de azi. Aceleași șantiere eterne, același amestec de parfum franțuzesc și praf oriental, aceeași prăpastie socială care ne definește Capitala de aproape un secol.
Cetatea grădinilor devine un imens șantier
Victor Eftimiu consemna în anul 1937 în revista Realitatea Ilustrată:
“Odinioară, când această capitală era cetatea grădinilor, când vestirea primăverii însemna explozia calmă a boschetelor de liliac, în jurul fiecărei case și o năvală de iriși și tulipe în parcuri, - ne bucuram că vine Aprilie, purtător de ramuri înfrunzite și multicolore, legănate de zefiri. Soare, lumină, cer albastru și parfum, iată ce însemnau primăverile de demult. Tot mai puține au rămas grădinile..."
Observa însă și că, pe măsură ce urbea ciobanului Bucur a început să se transforme într-o metropolă modernă, bucuria primăverii a fost înlocuită de ceea ce Eftimiu numea, cu un umor amar, „dansul târnăcoapelor”.
„În fiecare primăvară, încep construcțiile...” scria Eftimiu în Realitatea Ilustrată. Vechi zidiri sunt decapitate pentru a face loc noului, lăsând în urmă un „sânge roșu de cărămidă” și un praf fin care colorează hainele trecătorilor.
Sună cunoscut? Este zgomotul și praful pe care bucureșteanul de azi îl cunoaște prea bine la fiecare bordură schimbată sau bloc nou ridicat între case vechi.
Calea Victoriei: Automobile de lux și „epistolia căzută din cer”
Contrastul interbelic era izbitor. Pe Calea Victoriei, automobilul de lux se lupta să facă loc unei căruțe cu boi sau unui car cu cărămidă tras de cai epuizați.
Eftimiu surprinde vizual această lume a paradoxurilor:
- Doamna fardată, cu pantofi din piele de antilopă, pășind alături de o țigancă desculță.
- Bijutierul de lux, lângă care un călugăr basarabean vinde „epistolii” și mănâncă semințe de floarea-soarelui.
- Dexteritatea scuipatului de coji: O activitate care pare să fi fost sport național și în 1937, adusă – spunea autorul – din provinciile îndepărtate, coborând „metropola” la nivel de bâlci.
„La București se fac pe stradă toate. Să mai vadă și alții!” – o concluzie care doare și astăzi prin actualitatea ei.
„Bâlciul oriental” care îi făcea pe străini să plângă
Victor Eftimiu nu menajează pe nimeni. El amintește de un reporter parizian care compara Bucureștiul cu fostul Constantinopol, din cauza câinilor vagabonzi (nemâncați și râioși) care circulau chiar și pe arterele principale.
„Noi nu mai băgăm de seamă neajunsurile, fiindcă ne-am obișnuit cu ele... dar călătorul trece, supărarea trece, aspectul de bâlci oriental rămâne.”
S-au supărat boierii! Prăpastia dintre centru și periferie
Articolul lui Eftimiu a provocat un scandal imens în epocă. „Bucureștenii cu burți și automobil” s-au simțit jigniți de portretul sumbru al orașului. Reacția scriitorului a fost însă și mai tăioasă, publicând un nou text intitulat „S-au supărat boierii!”:
“Câțiva privilegiați ai soartei, bucureșteni cu burți și cu automobil, s'au supărat pe unul din ultimele mele articole apărute în “Realitatea Ilustrată” din luna trecută: de ce să strig “Ajutor! Vine primăvara!”. De ce să vorbesc de invazia țiganilor, a cerșetorilor care năpădesc în inima Capitalei, odată cu florile de liliac? Îmi pare rău și mie, dar nu sunt dispus să găsesc toate în roz: nu s'ar mai îndrepta nimic, niciodată, dacă am fi încântați cu toții de cele ce se petrec în jurul nostru. Adevărul trebuie spus mereu, repetat la infinit, până ne-om trezi.”
El sublinia prăpastia uriașă: la câțiva kilometri de centrul cu icre negre și mătăsuri fine, începea mizeria cruntă a periferiei – drumuri desfundate, colibe de pământ și oameni hăituiți de friguri. O realitate pe care, din păcate, o regăsim și azi în contrastul dintre vilele de lux din nord și satele uitate de la marginea județului Ilfov.
💡 Notă pentru cititori:
Vă invit să priviți fotografiile de mai jos (imagini de arhivă din 1937 vs. instantanee de azi). Veți vedea că, deși automobilele s-au schimbat, „spiritul” șantierului de primăvară și contrastul social au rămas neschimbate.
Dacă v-a plăcut această incursiune în Bucureștiul lui Eftimiu, s-ar putea să vă intereseze și:
- Politica și parfum oriental la Bazargic – o altă față a lumii românești de odinioară.
- Tuzla 1932: Misterul Geamiei-Degetar – o călătorie spre malul mării, departe de zgomotul Capitalei.
- Victor Eftimiu - articolul “S’au supărat boierii!..." – Prăpastia dintre oraș și sat” - publicat în săptămânalul "Realitatea Ilustrată" – numărul din 5 mai 1937
0 Comentarii