Senzațional interbelic: Josephine Baker la București

 

Josephine Baker – De la Saint Louis pe marile scene ale lumii

Josephine Baker s-a născut în America, în anul 1906, într-unul dintre cartierele sărace din Saint Louis. A debutat la vârsta de 13 ani, iar la 16 ani a început să apară pe scenele teatrelor de revistă din Philadelphia și New York. Remarcată de poetul german Karl Gustav Vollmoeller, Josephine a ajuns în scurt timp să se bucure de succese răsunătoare la Paris și Berlin.

Faima mondială a dobândit-o după plecarea în Franța (țară în care s-a stabilit definitiv în 1925, părăsind SUA din cauza segregării rasiale). Debutul la Paris a avut loc în 1926, pe scena teatrului Champs-Élysées, în spectacolul “Revue nègre”.

Figură extrem de exotică a “anilor nebuni”, marea răsfățată a publicului european fredona pretutindeni șlagăre precum "Paris, mes amours" sau "J’ai deux amours, mon pays et Paris". Un redactor al revistei "Realitatea ilustrată" nota în 1938:

„Josephine Baker devenise idol și simbol. Pentru mulțimile dornice de cât mai multă desfătare, după anii sumbri de răsboi, Josephine era un idol. Adusese din coliba de palmieri de la marginea junglei tot parfumul exotic, iar oamenii din tranșee o înălțară pe umerii lor. Josephine Baker era simbolul unei epoci de vârtej și necontenită schimbare. ‹‹Josephine, Josephine!›› cânta generația care citea pe Tagore, disprețuia valsul și admira rochiile scurte.”

O eroină a Rezistenței Franceze

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, artista a activat în Rezistența Franceză, transmițând documente secrete scrise cu cerneală simpatică pe partiturile ei. A devenit sublocotenent în armata franceză și a fost prima americancă distinsă cu Croix de Guerre.

 

„Minunea de abanos” în Gara de Nord

În anul 1928, Josephine Baker a fost primul superstar care a venit în România. Impresarul a fost marele Constantin Tănase, patronul Teatrului Cărăbuș, care a plătit o sumă enormă pentru acele vremuri: 100.000 lei pentru fiecare spectacol.
 

Regia vizitei a fost pe măsura faimei: artista a sosit cu Orient Expresul și a fost plimbată prin centrul Bucureștiului într-o trăsură deschisă, spre uimirea trecătorilor. Martorii epocii consemnau cu umor:

„Deodată, prin dreptul Capșei, zăresc (și mă frec la ochi), o tânără negresă purtând pantaloni. Haida-de! O fi fenomenu-acela, cum îi zice? A, fata morgana… Nu, nu-i fata morgana, e fata tropicală de vreme ce o cheamă Josephine Baker și coboară dintr-o trăsurică ancorată de un struț și așază în fața struțului un pumn de alune cojite și pășește în Capșa și bea un mazagran într-o societate mie-n sută virilă și fâlfâie, și se undue, și glisează dinaintea privirilor cloroformizate ale clienților și trecătorilor care uită să mai petreacă.” ("După București potopul…" - Mircea Constantinescu – Editura Biblioteca Bucureștilor – 2001)”

Josephine Baker în celebra 
trăsurică trasă de un struț

Succesul de la „Cărăbuș”

Spectacolul "Negru pe alb" a entuziasmat publicul. Cronica din ziarul „Adevărul” (5 iunie 1928) lăuda agilitatea ei extraordinară, dar și vocea:

„Spectacolele companiei Cărăbuș" au început sâmbătă seara la “Eforie” din cauza ploii și frigului. S'a reprezentat “Negru pe alb" de Puck, Nick și Ramos, trei autori de reviste bine cunoscuți și reputați. Spectacolul de acum de sub conducerea d-lui C. Tănase a fost denumit însă “fantezie musicală și coregrafică". Succesul a fost al Josephinei Baker, care a executat, cu o grație și o agilitate extraordinare, dansuri pline de fantezie. Dar pe lângă dansurile care i-au creat celebritatea mondială, Josephine Baker s'a produs și în câteva cântece. Și a cântat sugestiv, frumos și expresiv cântece nespus de triste, pline de melancolie, formând astfel un interesant contrast cu dansurile”.

După acea vizită memorabilă, Josephine a revenit în România abia 42 de ani mai târziu, la festivalul "Cerbul de aur" din Brașov, în anul 1970, bucurându-se de același succes imens.

Josephine Baker la Brașov în 1970 - pe scena 
Festivalului "Cerbul de aur"

Un vârtej exotic în „Micul Paris”

Povestea vizitei Josephinei Baker la București rămâne una dintre cele mai strălucitoare pagini ale cronicii mondene interbelice. A fost momentul în care Bucureștiul a demonstrat că este cu adevărat o capitală europeană, capabilă să găzduiască „regina” absolută a divertismentului mondial.

Voi ce alte povești despre mari vedete internaționale care au vizitat România interbelică ați dori să descoperim împreună pe blog? Vă aștept comentariile mai jos!