Vă invit să ne continuăm călătoria prin locurile pline de farmec și înțesate de povești ale “Coastei de Argint" – parte a României Mari de altădată. Vom fi însoțiți de un reporter din perioada interbelică - mai vechiul nostru prieten Ion Tic - și de Demir, un personaj emblematic al Balcicului de odinioară.
Să citim așadar aceste cronici pline de parfum, așa cum au fost ele consemnate în reportajul „Orașul pictorilor: Balcic”, publicat în numărul din 2 septembrie 1936 al revistei „Ilustrațiunea Română”.
Balcic – locul în care Orientul își picură la nesfârșit capriciile
„Când am ajuns în Balcic - orășelul multicolor de veche și ciudată așezare - strălucea în bătaia soarelui arzător. Oameni și animale, tolăniți în porțile căscioarelor orientale, dormitau cu ochii întredeschiși, senini și fericiți. Doar un grup de copii jucăuși, la o răspântie, cât mai turburau superba liniște a acestor fericiți locuitori, cărora natura le-a hărăzit un pitoresc fără asemănare. Am admirat îndelung frumusețea acestui binecuvântat și liniștit colț în care Orientul își picură la nesfârșit capriciile, în care o bizară împerechere de case, străzi și stradele înfipte într'un piept de deal, în “etaje”, alcătuiește o pitorească panoramă. Un colorit vioi, în contrast isbitor cu ritmul somnolent al vieții de toate zilele, împrumută decorului acel unic pitoresc care a ispitit și inspirat atâția pictori...”
Țestoasele călătoare din Comorovo
„Reportajul meu începe cu povestea unei broaște țestoase. Da. O broască țestoasă de o mărime neobișnuită, care a avut reaua inspirație să străbată șoseaua Mangalia - Balcic tocmai în momentul în care un automobil hodorogit, mai mult o intenție de vehicul, ne ducea spre “Cetatea pictorilor”. Însoțitorul nostru, Danieliuc, pescar din Comorova, s'a crezut dator să oprească mașina, să prindă broasca care încerca să se ascundă în șanțul din marginea drumului și să ne povestească o sumă de năzbâtii din viața acestor animale.
Aflăm astfel că aceste animale, la prima vedere atât de greoaie și de leneșe, pot străbate drumuri de zeci și sute de kilometri, că mănâncă numai anumite ierburi care le dau o putere de viață legendară și că sunt înzestrate cu o inteligență superioară multor dobitoace cu pretenții. Dar lucrul cel mai interesant pe care ni-l spune tovarășul nostru de drum, e faptul că ele sunt purtătoare de noroc și de nenorocire.
— Dacă întâlnești o broască țestoasă care merge spre răsărit, e semn de belșug și de sănătate. Dacă însă biata lighioană și-a întors capul spre apus, ferește-te, căci te paște o primejdie mare. Eu, unul, n'aș lăsa niciodată o broască țestoasă să treacă drumul fără să-i dau un bob de grâu sau o picătură de apă, ca s'o îmbunătățesc.”
Demir, dansatorul și eroul de roman
Ajungem în inima boemă a orașului, acolo unde personajele locale devin muzele artiștilor veniți din Capitală:
„La “cafeneaua mică”, un grup de pictori și de scriitori discuta sgomotos. Cineva l-a adus pe Demir, dansatorul, un “tip al Balcicului, eroul unui senzațional roman de dragoste. Demir povestește...
Povestea lui de dragoste este mai interesantă decât dansurile exotice pe care le exhibă și cu care fura ochii vizitatorilor...
- Hai, Demir, dansează...
Demir, automat, începe repertoriul pe care îl repetă cu un manechin îmbrăcat turcește. La sfârșit râde. Râde cu poftă. Atunci i se văd dinții de fildeș contrastând cu bronzul întunecat al feței. Un cap expresiv al Balcicului de astăzi.
Demir a pozat, în fel și chip, pictorilor. De aceea, poate, are o mare simpatie pentru acești “vilegiaturiști entuziaști” care stau cu lunile, care-l cinstesc cu vinațuri și-i oferă mâncărică bună.”
Călătoria la Balcic continuă!
Citește în partea a doua legenda tragică a stâncii Zuhi și misterele amurgului pe malul mării:
👉 Poveștile Balcicului (II): Legenda stâncii Zuhi și amurgul mistic de pe „Coasta de Argint”
Citește mai multe reportaje interbelice aici:
- O zi de sărbătoare în Cadrilater: Lumea aromânilor și tradițiile lor uitate
- Tuzla, 1932: „Geamia-degetar” și misterul de la Fântâna Nehibéi
- „O bijuterie pe Dunăre”: Turtucaia anului 1935
- Politică şi parfum oriental la Bazargic: Inima Cadrilaterului în perioada interbelică
- Timoc, 1936: Martirajul și reziliența unei comunități românești
Sursa: „Orașul pictorilor: Balcic”, Ion Tic, Ilustrațiunea Română, 2 septembrie 1936.
0 Comentarii