Lilly Carandino nu a fost doar o prezență fascinantă pe scena Teatrului Național, ci și o victimă a istoriei. Născută la Brăila pe 28 februarie 1909, actrița care emana o „paloare stranie și iradiantă” a cunoscut gloria deplină în perioada interbelică, pentru ca ulterior să fie aruncată în închisorile regimului comunist.
Ascensiunea unei stele: De la București la Paris
Absolventă a Conservatorului de Artă Dramatică în 1928, la clasa maestrului Nicolae Soreanu, Lilly debutează imediat pe prima scenă a țării în Lorenzaccio. Talentul său remarcabil îi aduce o bursă de studii la Paris (1928-1931), unde se perfecționează sub îndrumarea unor profesori de renume precum Madame Simon și Georges Adet.
La revenirea în țară, devine rapid una dintre cele mai solicitate actrițe, jucând pe scenele teatrelor Regina Maria, Maican, Odeon și Bulandra.
„‹‹Omul și masca›› a prilejuit un excelent debut doamnei Lili Carandino, care în principalul rol feminin a adus o suavitate de pastel englez și o prospețime de izvor.” — Revista „Societatea de mâine”, 1936
Roluri memorabile și recunoaștere
În 1941, este recompensată cu Premiul pentru creație pentru rolul Margaretei din Faust. Criticul F. O. Fosian nota că Lilly a fost singura dintre tinerele actrițe care, încă de la debut, a interpretat exclusiv roluri principale:
- Moartea în vacanță
- Fete în uniformă
- Poveste de iarnă
- Mult zgomot pentru nimic
- Fântâna Blanduziei
- Desdemona în Othello
 |
| Lilly Carandino, alături de Niki Atanasiu pe scena Teatrului Național din București (1938) |
Calvarul: Grupul de la Tămădău și prigoana
Destinul strălucitor este curmat brusc de politică. Soția ziaristului Nicolae Carandino (directorul ziarului „Dreptatea”), Lilly face parte din „Grupul de la Tămădău”. În încercarea de a fugi de tăvălugul arestărilor comuniste, membrii grupului sunt capturați pe 14 iulie 1947.
Condamnată la 6 luni de închisoare corecțională, este închisă în Penitenciarul Central de Femei Ilfov. Însă pedeapsa cea mai grea a fost interdicția de a profesa, dictată în 1947 sub pretextul „încălcării moralei sindicale”.
 |
| Lilly Carandino și cenzura comunistă |
Revenirea târzie și amurgul
După ani de tăcere forțată, marea actriță reușește să revină pe scenă abia în 1965, la Teatrul de Stat din Ploiești, unde joacă până în 1969. Lilly Carandino s-a stins din viață în martie 1995, lăsând în urmă amintirea unei prezențe despre care Fory Etterle spunea că „iradia lumină când intra în scenă”.
Surse bibliografice:
- F. O. Fosian - „87 de artiști bucureșteni din teatru, operă și revistă”
- Revista „Societatea de mâine” (1936)
- Revista „Universul literar” (1941)
- Memorialul Sighet
0 Comentarii