Schimbările climatice, o „noutate” de acum un secol

Este însă de-a dreptul uimitor să descoperim că exact aceleași temeri, dublate de o profundă îngrijorare ecologică, măcinau opinia publică și comunitatea științifică încă din perioada interbelică. Departe de a fi o dezbatere exclusivă a secolului XXI, semnele de întrebare privind viitorul planetei se regăseau frecvent în paginile presei de epocă.

Frontispiciul articolului „Dezechilibrul planetei noastre”, publicat în revista „Realitatea Ilustrată” (13 martie 1935).

Un exemplu elocvent în acest sens este articolul intitulat „Dezechilibrul planetei noastre – Schimbarea climei pe pământ”, semnat „I.S.”, și publicat în numărul din 13 martie 1935 al popularei reviste „Realitatea Ilustrată”. Autorul textului surprindea încă de la primele rânduri o atmosferă de incertitudine globală și o ruptură de ritm a naturii, care seamănă izbitor cu semnalele de alarmă de astăzi:

„Trăim o epocă caracterizată prin manifestările cele mai neașteptate și mai contradictorii. S'ar părea că forțele superioare tind să răstoarne actuala ordine a universului. Savanții încep să se îndoiască de fundamentele științei clasice și se pare că pământul nostru a pierdut și el orice simț de ordine și disciplină. Observația stărilor meteorologice și a schimbărilor de climă, pe suprafața planetei noastre, au condus la concluzia că globul nostru e supus unor modificări, care pot avea consecințe neînchipuite.”

Planeta în derivă: Ierni premature la tropice și vară la Polul Sud

Articolul din revista „Realitatea Ilustrată” consemna o serie de fenomene bizare și anomalii meteorologice înregistrate pe tot globul. De la inversări bruște de temperatură și până la perturbări ale marilor curenți oceanici și aerieni, realitatea din teren îi punea în dificultate chiar și pe marii specialiști ai vremii:

„Golfstream-ul și curenții calzi aerieni își schimbă direcția. În regiunea sudică, iarna începe acum mai devreme ca înainte, pe când în ținuturile tropicale se înregistrează zăpezi extraordinare. În țările nordice temperatura se ridică mereu, iar în latitudinile mijlocii se observă o relativă nivelare a temperaturii. Într'un cuvânt, modificarea climei provoacă o schimbare în întreaga natură, schimbare pe care firește, o resimțim și noi oamenii.”

„Uscăciunea neobișnuită, care a domnit vara trecută în cea mai mare parte din emisfera boreală, unii specialiști în meteorologie o explică, afirmând că ar fi un început dintr'o perioadă de 20 de ani secetoși, după care va urma o altă perioadă de 20 de ani umezi.”

„Faptul că anul acesta vremea a fost atât de uscată și caldă a indispus în special pe savanții francezi. Aceștia susțin, nici mai mult nici mai puțin, decât că pământul nostru se usucă încetul cu încetul. E drept că nu ducem lipsă de apă, dar curenții aerieni calzi și-au schimbat direcția și au ajuns acum să împiedice formarea și aglomerarea nourilor de ploaie.”

„Din toate țările lumii ne vin știri alarmante anunțând că, din pricina schimbării de direcție a curenților aerieni calzi, s'au produs schimbări de climă, care au avut efecte neobișnuite.”

„Astfel, la Polul Sud s'a constatat prezența unui val de căldură care după mărturiile indigenilor este unic în analele istoriei. În toiul iernii am avut la Polul Sud un adevărat sezon de vară. Din această cauză, meteorologul de la stația Little-America a cerut informațiuni dacă temperaturile fanteziste, pe care le înregistrează mereu la Polul Sud, sunt reale. Măsurătorile lui au pus în evidență o serie de lucruri interesante și unice în această materie. Astfel, la 22 Mai, termometrul indica 28 de grade peste zero, iar două zile mai târziu, la 24 Mai, temperatura a coborât până la 25 grade sub zero. Apoi, la 29 Mai avem 11 grade de frig și a doua zi 14 grade de căldură, temperatură care s'a urcat în ziua următoare la 20 de grade. Marile stații meteorologice americane se străduiesc acum să descopere o legătură între valul de căldură, nourii și manifestările corespunzătoare din zonele sudice.”

O planetă în suferință: Secetă, praf și epidemii ciudate

Efectele acestui dezechilibru global nu au întârziat să apară sub forma unor crize locale severe, afectând direct economia, agricultura și sănătatea publică din diverse state. 

Stănga: Pădure incendiată din cauza arșiței pe o insulă în perioada interbelică; Dreapta: Vite însetate din cauza secetei

Corespondențele internaționale adunate în paginile revistei conturau un peisaj de-a dreptul apocaliptic pentru acele vremuri, în care fenomenele extreme declanșau reacții în lanț în natură și obligau guvernele să ia măsuri disperate:

„În Franța și în Polonia, căldura și seceta au cauzat pagube incalculabile în agricultură; s'a înregistrat chiar o enormă mortalitate a peștilor, ca urmare a încălzirii excesive a apelor și a diminuării oxigenului din ele. Pe de altă parte, din Belgrad se relatează apariția unor roiuri uriașe de mici țânțari, cari au pricinuit pagube extraordinar de mari în regiunea Dunării și a Vardarului. Într'adevăr, acești țânțari atacă cirezile de vite, turmele de oi și hergheliile de cai, într'o asemenea măsură, încât, în cele din urmă, ministerul agriculturii din guvernul iugoslav s'a văzut nevoit să organizeze un adevărat război împotriva muștelor distrugătoare, pentru a împiedica extensiunea acestui flagel.”

„În Statele Unite ale Americii s'a înregistrat de asemenea o secetă prelungită, agravată prin mari furtuni de praf, de o intensitate cum nu s'au mai văzut de câteva decenii. Aceste intemperii s'au abătut asupra văii atât de fertile a fluviului Mississippi și au pustiit în special statele Dakota și Minnesota. Recolta de grâne a Americii centrale și de vest a fost amenințată de a fi acoperită sub un morman de praf. Orașele New York și Chicago au fost, zile întregi, cufundate într'un soi de ceață gălbuie. Aviatorii susțin că au întâlnit în văzduh nouri imenși de praf, la o înălțime de 500 de metri.”

„Din Anglia ne vine, pe de altă parte, știrea că valul de căldură ar fi provocat acolo o boală curioasă, necunoscută până acum în analele medicinii. Boala, care se manifestă în special printr'o febră intensă, ar fi datorită, zice-se, excesului de praf care există în atmosferă.”

„În Statele Unite ale Americii, an după an, regiunile au devenit tot mai pustii, căldura și uscăciunea transformând pădurile și ogoarele în terenuri aride și neproductive. Un sfert din continentul american suferă astăzi de secetă, iar celelalte state sunt amenințate și ele să fie atinse în curând de același flagel. Numai Europa a fost cruțată până acum de un asemenea dezastru.”

Tehnologia care „strică” vremea: Teoriile conspiraționiste ale bunicilor noștri

La fel ca în zilele noastre, când noile tehnologii sunt adesea privite cu suspiciune și transformate în ținte ale unor ipoteze fanteziste, perioada interbelică a avut propriile sale teorii ale conspirației sau explicații de frontieră. Căutând un vinovat palpabil pentru fenomenele extreme, unii oameni de știință și o bună parte din opinia publică au arătat cu degetul spre o revoluție tehnologică aflată atunci în plin avânt: răspândirea comunicațiilor prin unde radio. Schimbările din atmosferă păreau mult prea mari pentru a nu fi provocate de om:

„Remarcabilă este ipoteza unor cercetători destul de numeroși de altfel, cari susțin că bizarele variații meteorologice din ultimii ani ar fi provocate de perturbările atmosferei prin undele de radio. Acești savanți afirmă că prezența unui număr considerabil de stații de emisiune pe pământ, cari lansează necontenit în atmosferă undele electrice, a reușit în cele din urmă să încarce atmosfera cu o masă apreciabilă de electricitate, care n'a existat niciodată înainte și că acest exces de electricitate e suficient pentru a exercita o înrâurire covârșitoare asupra vremii.

De fapt, s'a putut observa că, odată cu introducerea radiodifuziunii pe o scară mai întinsă, furtunile și dezechilibrul atmosferei au devenit mai frecvente și mai puternice. De asemenea precipitațiunile cu descărcări electrice, grindina și ploile se înmulțesc tot mai mult în ținuturi altădată uscate, pe când la latitudinile noastre se constată în timpul verii o perioadă de uscăciune, care în unele regiuni a dus la adevărata catastrofă. În multe locuri din Anglia, seceta a ajuns la un grad atât de înaintat, încât guvernul britanic s'a adresat inventatorului Marconi, întrebându-l dacă nu cumva căldura și uscăciunea ar fi produse de T.F.F. (n.r. – Telegrafie Fără Fir).”

Dacă ideea că radioul modifică norii stârnea dezbateri aprinse în cabinetul miniștrilor, alte cercuri științifice căutau explicații la o scară mult mai mare, mutând atenția de la tehnologia umană direct către mecanica cerească și stabilitatea cosmică a planetei:

„La o ședință a „Institutului horologic britanic”, s'a comunicat că doi astronomi au ajuns la convingerea că trebuie să existe forțe cosmice, cari încetinesc mișcarea de rotație a pământului. S'au pus în evidență anume perturbațiuni în modul de comportare a planetei noastre. Observațiuni precise au arătat că viteza de rotație a pământului nu e constantă, ci se îndepărtează necontenit de la valoarea ei normală.

Anumite desacorduri, constatate în mecanica cerească, sunt astăzi explicate prin schimbarea iuțelei de rotație a pământului. Măsurători executate cu cele mai sensibile instrumente de măsură au condus la concluzia că planeta noastră nu-și mai „ține pasul” de altădată în spațiul ceresc și că cedează altor planete și corpuri cerești, lăsându-le să i-o ia înainte. S'a stabilit că de la 1925 există o întârziere de 45 de secunde. De aici rezultă, firește, o mică diferență de timp pentru durata zilei astronomice, fapt pe care astronomii trebuie să-l ia în considerație.

Pricinile acestor neregularități în mișcarea de rotație a pământului n'au fost lămurite încă până astăzi. Se pare însă că ele se datoresc influenței lunei, precum și atracției soarelui și a planetelor apropiate. Totodată s'a pus în evidență o oscilație în direcția axei globului, ceea ce are ca urmare o deplasare a polilor, a continentelor și, firește, a climei corespunzătoare.”

Concluziile unui trecut nu foarte îndepărtat: Istoria se repetă?

Lectura acestui articol din „Realitatea Ilustrată” ne demonstrează că anxietatea în fața schimbărilor climatice și tentația de a găsi explicații alternative sau vinovați tehnologici nu sunt produse exclusive ale prezentului. La aproape un secol distanță, ne confruntăm cu aceleași dileme globale, cu aceleași veri toride și fenomene extreme care par să sfideze legile științei clasice.

Articolul interbelic semnat de „I.S.” rămâne o mărturie fascinantă a modului în care umanitatea, aflată în fața capriciilor naturii, pendulează mereu între alarmism, uimire și căutarea unor răspunsuri în stele sau în tehnologia momentului. Concluzia de atunci, deși extrasă dintr-un context al anilor '30, păstrează o valabilitate aproape profetică pentru complexitatea lumii actuale:

„Cu drept cuvânt, se poate spune că savanții încep să nu mai înțeleagă lumea...”