Cum s-a născut „Mica Buclă”: Povestea primului Tur Ciclist al României (1934)

Inspirată de succesul răsunător al Turului Franței, publicația lunară „Revista Automobila” a organizat în luna august 1910 prima ediție a „Circuitului Munteniei”. La această competiție de pionierat au luat startul 12 rutieri, pe un traseu dificil de aproximativ 300 de kilometri care lega Bucureștiul de Sinaia, Târgoviște și Butimanu, cu sosire tot în Capitală. Din păcate, după doar trei ediții, cursa s-a stins, lăsând ciclismul românesc fără o competiție de anvergură pentru următorii ani.

Un montaj foto-text de epocă, colorat în tonuri de sepia, intitulat „Turul Ciclist al României 1934” care include traseul competitiei

În stânga: un grup de concurenți plecând la antrenament în jurul Capitalei, echipați pentru „marea aventură”. În dreapta: harta oficială detaliată a celor șapte etape.

Abia în vara anului 1934, dorința de a avea o mare competiție națională a prins viață în România, impulsionată de amploarea uriașă pe care o luase Turul Franței. Vâlva din jurul „Marii Bucle” trecea granițele, iar fenomenul este descris excelent în articolul „Turul Ciclist al României”, semnat de Gh. T. și publicat în revista „Ilustrațiunea Română” (8 august 1934). Autorul explica miza organizării unei astfel de curse prin prisma „psihozei speciale” din Occident, unde Franța număra peste 4,5 milioane de cicliști (o bicicletă la opt locuitori), iar ziarele, radioul și marii sponsori transformau competiția într-un spectacol total, menit să ofere un exemplu de rezistență și popularitate pentru toate sporturile. Atmosfera de acolo era de-a dreptul hipnotizantă:

„În cele treizeci de zile ale lunii, Franța trăiește într'o stare anormală. Activitatea de toate zilele nu e, negreșit, întreruptă; viața își deapană mosoarele. Dar într'un fel de hipnoză, în mod automat, lipsit de orice atenție. Căci privirile și gândurile tuturor urmăresc pe cei optzeci de alergători, punctele pierdute pe șoselele și munții Franței.
Ziarele trăiesc și ele patru săptămâni anormale. Nu vorbim de cele de specialitate. Toate celelalte au două pagini întregi special consacrate „evenimentului”. Se angajează redactori, cei cu nume în ciclism sunt obiect de licitație, mașini și camioane urmăresc „caravana”, posturile de radio își întrerup programul din sfert în sfert de ceas, pentru a ține în curent treizeci și cinci de milioane de oameni cu fiecare fază a alergării.
Și alergătorii! Ce persoane luminate de actualitatea celebrității! Cel mai mic gest e comentat, fiecare cuvânt e reprodus. Și nici un erou n'a fost sărbătorit cu entuziasmul cu care este primit, în ultima zi, în Parc des Princes, la Paris, învingătorul, purtătorul faimosului tricou-galben!”

Un start istoric în Piața Teatrului Național: S-a născut Turul României

În acest context, prezentarea modelului occidental a avut o intenție bine determinată: aceea de a face o introducere Circuitului ciclist al României. Începând de duminică, 5 august 1934, istoria sportului românesc s-a îmbogățit cu o competiție ciclistă de mare anvergură. În 1934 însă realitățile din teren erau complet diferite de cele din Franța, după cum sublinia reporterul interbelic:

„Ciclismul, la noi, a fost și este încă un sport oropsit. Își desfășoară competițiunile la ore inabordabile de marele public — 5 dimineața — pe parcursuri și mai inabordabile — șosele naționale — cu plecările, în cel mai bun caz, de la „capul podului” — în zile de sărbătoare, când tot spectatorul se rezervă pentru alte sporturi ceva mai organizate. Un accident binevenit a fost crearea velodromului de pe șoseaua Ștefan cel Mare, dar, în urma falimentului organizatorilor motocicliști, reuniunile au fost abandonate. Iată de ce această probă — cea mai mare din câte s'au organizat până acum — este binevenită.”

Startul festiv s-a dat în Piața Teatrului Național din București, în fața unei asistențe numeroase, atrasă de ineditul spectacolului. Concurenți numeroși, ziariști și organizatori au pornit apoi entuziasmați în această nouă aventură, startul tehnic al primei etape fiind lansat pe Șoseaua Kiseleff. Publicațiile vremii, precum „Realitatea Ilustrată” în numărul publicat în 12 august 1934, imortalizau deja evenimentul prin instantanee de colecție.

$Un montaj foto-text de epocă, colorat în tonuri de sepia, dintr-o revistă românească din 1934 - startul Turului Ciclist al Rom\niei din anul 1934$

Instantanee de la startul istoric din 5 august 1934, publicate în „Realitatea Ilustrată” (12 august 1934)

Prin această inițiativă temerară, România devenea a șasea țară din lume care organizează un Tur Ciclist Național pentru amatori, după Belgia (1906), Olanda (1909), Bulgaria (1924), Ungaria (1925) și Polonia (1928).

Traseul și etapele primei ediții și... starea drumurilor din România în 1934

Traseul oficial al primei ediții, riguros desenat de Secția Turistică a Federației Române de Ciclism, însumă o distanță totală de 1.026 de kilometri, împărțiți în șapte etape solicitante. Configurația aleasă dădea formă unui „circuit mai mult central, decât periferic”, ocolind regiuni precum Transilvania de Vest, Moldova de Nord sau Dobrogea, dar legând provinciile istorice prin treceri spectaculoase peste munți.

Legenda hărții din epocă ne oferă o radiografie fidelă a infrastructurii rutiere din acei ani. Organizatorii au atașat un tabel realist privind „Calitatea șoselei”, avertizând concurenții asupra obstacolelor din teren. Deși litera A desemna Asfaltul, acesta lipsea cu desăvârșire de pe traseu, fiind un lux rarisim în epocă; în schimb, drumurile naționale erau dominate de praf, piatră și sectoare marcate clar cu G (Gropi) sau FR (Drum rău).

Desfășurarea oficială a etapelor s-a prezentat astfel:

Etapa I: București ➔ Buzău (132 km)

Traseu: București ➔ Ploiești ➔ Mizil ➔ Buzău.
Starea drumului: Harta indică M (Drum mijlociu) între Ploiești și Mizil, apoi R (Drum relativ bun) spre Buzău.

Etapa II: Buzău ➔ Brăila (111 km)

Traseu: Buzău ➔ Râmnicu Sărat ➔ Brăila (cu mențiunea că traseul trece foarte aproape sau prin Galați).
Starea drumului: Predomină indicativul B (Drum bun) până la R. Sărat, urmat de R (Drum relativ bun) spre Brăila.

Etapa III: Brăila ➔ Bacău (179 km)

Traseu: Brăila ➔ Tecuci ➔ Adjud ➔ Bacău.
Starea drumului: O etapă lungă, marcată aproape în totalitate cu B (Drum bun).

Etapa IV: Bacău ➔ Brașov (180 km)

Traseu: Bacău ➔ Onești ➔ Pasul Oituz ➔ Brețcu ➔ Târgu Secuiesc ➔ Ozun ➔ Brașov.
Starea drumului: Cea mai grea etapă de munte. Harta avertizează clar că după Onești drumul devine FR (Drum rău), urmează serpentinele din Pasul Oituz, iar între Târgu Secuiesc și Ozun apar marcajele G (Gropi) și din nou FR.

Etapa V: Brașov ➔ Sibiu (142 km)

Traseu: Brașov ➔ Făgăraș ➔ Arpaș ➔ Avrig ➔ Sibiu.
Starea drumului: Alternanță de drum bun (B) cu porțiuni de drum rău (FR) în zona Făgăraș - Avrig, fiind desenate și mici serpentine.

Etapa VI: Sibiu ➔ Pitești (171 km)

Traseu: Sibiu ➔ Tălmaciu ➔ Turnu Roșu (Valea Oltului / R. Vadului) ➔ Călimănești ➔ Râmnicu Vâlcea ➔ Curtea de Argeș ➔ Pitești.
Starea drumului: Trecerea Carpaților prin Defileul Oltului. Deși traseul șerpuia strâns, drumul era marcat surprinzător cu B (Drum bun) pe porțiunea Vâlcea - Curtea de Argeș - Pitești.

Etapa VII: Pitești ➔ București (111 km)

Traseu: Pitești ➔ Găești ➔ București (Sosire).
Starea drumului: Marcat cu R (Drum relativ bun) la ieșirea din Pitești, devenind apoi drum drept până în Capitală.

Această legendară primă ediție din 1934, cu cei 1.026 km înfruntați pe biciclete rigide și drumuri nemiloase, avea să fie marcată de un succes internațional de răsunet, fiind câștigată la individual de bulgarul Marin Nicolov, în timp ce trofeul pe echipe a revenit tot Bulgariei.

O previziune împlinită: Moștenirea „Micii Bucle”

Dincolo de victoria oaspeților din Bulgaria, ecoul primei ediții a depășit cu mult granițele sportului cu pedale din acele vremuri. Orașele de provincie au primit concurenții cu primiri triumfale, cazări festive și banchete, transformând cursa într-o adevărată sărbătoare națională. Intuiția reporterilor vremii avea să se dovedească de o acuratețe istorică remarcabilă, Gh. T. încheindu-și cronica din „Ilustrațiunea Română” cu o frază memorabilă:

„Dar, indiferent de rezultat, ceea ce interesează este inițiativa, punerea pe picioare a unei probe care, presimțim, va deveni cea mai cu răsunet în sportul românesc. Este destul pentru primul an!”

Privind retrospectiv, această previziune s-a transformat într-o frumoasă realitate istorică. Devenit cunoscut sub numele de Turul României, acest proiect de pionierat a crescut de la an la an, fiind astăzi cea mai importantă cursă de ciclism pe șosea din țară. Bilanțul celor 57 de ediții desfășurate până acum vorbește de la sine despre amploarea fenomenului: de-a lungul timpului, competiția a adunat nu mai puțin de 71.633,3 km parcurși în 504 etape și 17 prologuri, la startul cărora s-au aliniat, de-a lungul generațiilor, 4.012 sportivi. Ceea ce a început ca o aventură temerară prin praful și gropile anului 1934 a rămas, până în zilele noastre, competiția de căpătâi a ciclismului românesc.