În vremurile de azi, numeroase studii constată că predarea unei lecții copiilor în aer liber ajută dascălii să mențină elevii de aproape două ori mai concentrați decât atunci când actul educativ se desfășoară între patru pereți. Scoși din spațiul rigid al sălilor de clasă și departe de ecranele telefoanelor, pentru copii, natura devine un spațiu viu de învățare, de dezvoltare cognitivă, emoțională și socială. Concepte precum „școală în aer liber” (outdoor school), „joacă activă” sau „evenimentele în natură” ocupă astăzi un loc central în preocupările părinților moderni.
 |
| Școală departe de rigorile unei săli de clasă convenționale |
O pledoarie interbelică pentru școala în aer liber
Cu un ton pasional, reporterul interbelic punea sub semnul întrebării însăși structura școlii tradiționale. Iată pledoaria sa entuziastă despre libertatea de a învăța sub cerul liber:
"Ați văzut vreodată o școală în aer liber? O școală fără pereții care strivesc sufletele micilor prizonieri, fără plafonul care ascunde albastrul cerului, fără atmosfera de scolastică inchiziție care adeseori înăbușă avântul tineresc, fără nimic din ceea ce încătușează, sufocă, ucide...
Un crâmpei de livadă, o bucată de grădină înverzită, o margine de pădure, sau chiar curtea școlii: iată locul unde dascălul îi poate muta tabla plină de socoteli, hărțile încărcate de râuri, munți, orașe și toate câte le prevede viața școlărească...
La urma urmei, când primăvara îngână cele dintâi cânturi în aerul și lumina unei vieți care renaște, de ce n-ar evada și micii școlari? O școală fără pereți și fără plafon, la umbra pomilor înverziți îi așteaptă.."
Școala în aer liber: Instantanee interbelice
Dincolo de argumentele pedagogice, acest articol din 1933 reprezintă un adevărat „instantaneu” al unei epoci a schimbării. Autorul surprinde cu entuziasm reacția copiilor la tranziția de la rigoarea sălii de clasă către libertatea oferită de școala în aer liber:
"Iată-i cu ochii mari, înveseliți de bucuria unei libertăți nevisate; stăpânind o lume de iluzii și de zburdălnicii; o lume în care gogoloașele de hârtie sunt adevărate ghiulele de tun, iar cojile de portocale veritabile rachete fără fum și fără zgomot...
Cine a spus că o asemenea școală așezată în bătaia vântului, o baie de aer și de lumină pe care nici o construcție și nici o instalație n-o poate reda - este o „fantezie pedagogică” - a greșit. A greșit, pentru că nu poate fi o greșeală mai mare decât metoda care depărtează sufletul omenesc - oricare ar fi el - de natură.
Cine a văzut o singură dată în viață o asemenea școală descătușată – școala în aer liber - își poate da seama ca și mine că pedagogia câștigă un mijloc în plus de a putea împărți mai cu folos lumina."
 |
| Primele lecții de științe naturale desfășurate sub cerul liber în primăvara anului 1933 |
„Iată o primă lecție, într-o zi de primăvară. Copilașii cu mânuțele ca „bulgărașii de unt”, cu ochii plini de ghidușăriile copilăriei, nu mai simt tranziția bruscă dintre libertatea de ieri și inchiziția pe care le-o făgăduiește școala...
În mireasma proaspătă a aerului de dimineață, glasul domol al dascăliței va răsuna mai dulce, mai convingător decât oricând. Ochii nu vor mai țintui „tablourile murale” searbăde și reci; zidurile nu vor mai ridica stăvilare și “lumea școlii” va fi o alta, mai apropiată de viață și de natură...”
O întoarcere la firesc
Privind retrospectiv, înțelegem că „școala în aer liber” nu a fost doar o simplă modă interbelică, ci o revenire firească la o metodă arhaică și profund umană de învățare. Autorul articolului din 1933 puncta cu o claritate surprinzătoare esența acestui demers:„Școala în aer liber... Cine a reînviat-o — căci primele școli, desigur, au fost «în aer liber» — a fost un om mai înțelegător al sufletelor decât toți pedagogii timpurilor.”
 |
| Școala în aer liber - ieri și azi (IA) |
0 Comentarii