„O simplă plimbare” spre India: Povestea inginerului Ionel Cociașu și a recordului său mondial

Perioada interbelică a fost epoca de aur a aviației românești, un timp al recordurilor mondiale stabilite de figuri legendare precum Smaranda Brăescu sau Irina Burnaia.

Aviatorul Ionel Cociașu în carlinga avionului Klemm record mondial 1932

Mai puțin cunoscute, dar la fel de valoroase, sunt performanțele inginerului Ionel Cociașu. Format la Toulouse și brevetat ca pilot la Școala de aviație „Mircea Cantacuzino”, Cociașu a demonstrat că rigoarea tehnică se împletește perfect cu aventura. În 1930, la manșa unui avion ușor Klemm (YR-TIK), acesta avea să forțeze limitele rezistenței umane și tehnice, stabilind un record mondial de durată în circuit închis pentru aparate de sub 280 kg, oferind României o victorie aviatică de răsunet.

Povestea unui record mondial: Între eșec și victorie nu e decât un singur... zbor

În numărul din 13 iulie 1932, revista „Ilustrațiunea Română” publica interviul „România realizează un record aviatic mondial - De vorbă cu dl. Ing. Cociașu”. Articolul conțíne relatarea modului în care a fost stabiulit recordul mondial, de la tentativa eșuată din 25 iunie, până la succesul istoric din 2 iulie 1932. Din dorința de a oferi cititorilor detaliile tehnice și emoția acestui triumf în circuit închis (categoria sub 280 kg), redăm mărturia temerarului aviator:

„Recordul internațional de durată în circuit închis era deținut, din 1930, de aviatorii francezi Reginensi și de Viscaya cu 7 ore 34 minute pe avion ușor, biloc Farman cu motor Salmson de 40 H.P.
La 25 Iunie a.c., am efectuat prima încercare, decolând la ora 10 d.m. (dimineața) de pe aerodromul Băneasa, având ca pasager pe domnul Gheorghe Grozea. La ora 13, a trebuit să părăsesc Bucureștiul în direcția Oltenița, din cauza unei ploi torențiale. Deasupra lacului Greaca, am întâlnit același timp și atunci am luat direcția Fetești. Făcând o încercare de a reveni la București, în dreptul gării Lehliu, deasupra comunei Răzvani, am intrat într-un masiv furtunos puternic, care m-a obligat să aterizez la ora 15:10, aterizaj care era cât pe aci să se soldeze cu un dezastru din cauza vântului puternic. Am scăpat cu foarte puține stricăciuni. M-am reîntors la București pe calea aerului a doua zi, 26 Iunie.
În cursul săptămânei, am pus din nou avionul la punct, așteptând ca presiunea barometrică să se ridice spre un maxim, eliminând astfel surpriza perturbațiilor atmosferice locale.
Sâmbătă, 2 Iulie, la ora 5:47 m. și 32 s., în prezența căp. Simion, comandantul aeroportului Băneasa, în calitate de comisar sportiv al Aero-Clubului Regal Român, am decolat împreună cu domnul Gh. Grozea, care, deși pilot, a acceptat rolul ingrat de pasager. Vântul din direcția Nord de 6 m. pe secundă m-a ajutat mult, astfel că după 400 m. rulaj, am părăsit solul. Avionul fiind foarte încărcat [...] a luat înălțime greu, astfel că de-abia deasupra Snagovului am parvenit la 200 m.
Primele 5 ore de zbor ce au urmat au fost o plimbare de plăcere. În a șasea oră însă, au început să se simtă primele „remou”-uri (turbulențe), care au mers accentuându-se [...]. Deși legați cu centuri, aveam mereu impresia că vom fi azvârliți afară din avion. La ora 14, din cauza smuciturilor tot mai dese și mai puternice [...] am redus motorul, deși mai aveam benzină pentru încă o oră de zbor, aterizând la ora 14, 5 m. și 14 s., după un zbor de 8 ore, 17 m. și 42 s. Vechiul record era deci bătut cu 43 minute și 42 secunde.
[...] Prin acest record, România înscrie în palmaresul său aviatic prima performanță internațională: recordul mondial de durată la categoria avioane ușoare, de două locuri. Recordul a fost bătut pe avion ușor biloc: Klemm cu motor Mercedes de 20 H.P.”

Decupaje din presa franceză din 1932 despre recordul de durată stabilit de Ionel Cociașu la București

Ecoul succesului românesc în presa din Franța:

Prețul succesului: Riscurile din spatele recordurilor

Privite prin prisma timpului, aceste performanțe pot părea astăzi simple exerciții de virtuozitate. Realitatea era însă mult mai aspră, iar fragilitatea aparatelor de zbor transforma fiecare decolare într-o sfidare a destinului. Două scurte note din ziarul „Adevĕrul” sunt suficiente pentru a ilustra riscurile imense pe care Ionel Cociașu și le-asuma cu o seninătate remarcabilă:

„O altă avionetă, condusă de d. inginer Cociașu și având ca pasager pe dl. Poulieff, s-a prăbușit la pământ la marginea pădurii Casei regale. Ca prin minune, ambii aviatori au scăpat neatinși.” (29 iulie 1930)
„Avionul lui Cociașu sfărâmat: Raidul aviatorului Cociașu spre Extremul Orient a fost întrerupt din cauza unui accident deasupra Indiei. Silit să aterizeze forțat, Cociașu s-a ales cu avionul complet distrus. Aviatorul a scăpat însă nevătămat.” (12 martie 1935)

Raidul București – Bombay: O „plimbare” solitară de 15.000 de kilometri

Eșecul din 1935, relatat de ziarul „Adevĕrul”, nu l-a descurajat pe temerarul aviator. În primăvara anului 1939, Ionel Cociașu realiza o altă mare performanță, notabilă pentru acele vremuri de pionierat: un raid de aproximativ 15.000 de km. de la București la Bombay și retur, realizat cu un avion de turism.

Colaj din Ilustrațiunea Română 1939: portretul lui Ionel Cociașu, avionul Miles Hawk și o vedere urbană sub titlul Cu avionul București-Bombay

„Cu avionul București-Bombay”
o călătorie legendară de la porțile Orientului până în inima Indiei
realizată la manșa avionului Miles Hawk

Director comercial al societății LARES, Cociașu a profitat de concediul său de iarnă pentru a pleca singur la bordul avionului său „Miles Hawk”. Deși a parcurs distanța în condiții dintre cele mai grele, inginerul a privit totul ca pe o „simplă plimbare”. Peripețiile acestui zbor au fost relatate pe larg în articolul „Cu avionul București - Bombay”, publicat în revista „Ilustrațiunea Română” (22 martie 1939):

„Autorul acestei isprăvi aviatice pare mirat de insistența noastră de a dezvălui pe larg întâmplările zborului. [...]

— Din totdeauna mi-a plăcut India. A fost pentru mine țara magică spre care mi-am îndreptat toate visurile... Acum câțiva ani am mai fost acolo. Dar numai o parte din drum cu avionul, restul săvârșindu-l cu trenul și vaporul, din pricina unui accident...

— Și nu v-ați descurajat?

Pe fața sa bronzată de soare apare un surâs:

— După cum vezi!... Am plecat la 5 Februarie din București, înconjurat de toată simpatia prietenilor. [...] Aterizez la Eskișehir, pentru a face plinul de benzină. Punctul terminus al zilei este Adana, oraș situat la frontiera Siriei cu Turcia.

Decolez și trec prin câteva din punctele cele mai periculoase ale „plimbării”: munții Taurus și deșertul de pe platoul Taurus. Vârfuri înalte de aproape 4.000 metri le trec pe un frig năpraznic. Când să ajung la Adana, apune soarele și iată-mă silit să aterizez pe întuneric, pe un aeroport rudimentar, fără lumină electrică. [...]

Deodată un automobil își aprinde farurile. Îmi închipui că-mi luminează pista de cărbune. Încep să cobor. Ușor mă apropii de focuri, ating pământul și încep să rulez. Răsuflu ușurat... Dar deodată, avionul cade în bot. Tai repede contactul, cel puțin să nu ia foc. [...] Avionul nu era prea grav avariat, deoarece căzuse pe noroi ca pe o saltea groasă. Elicea însă s-a rupt.

[...] La București însă, marea bunăvoință a d-lui comandor Andrei Popovici, cu concursul d-lui comandor Ionaș de la Buzău și a d-lui Adrian Ionescu [...] și mai ales spiritul de camaraderie al lui Bâzu Cantacuzino, m-au salvat. La bordul avionului său „Fleet”, cu elicea salvatoare, Bâzu a plecat miercuri din București și zburând fără escală a aterizat joi la Adana. La amiază, elicea era montată.

[...] Am trecut deasupra acestui deșert de apă pe o vreme extrem de proastă, pe o ploaie joasă. Am zburat pe întuneric, la zece km. deasupra liniei ferate, pe o distanță de mai bine de 150 km. Când am aterizat la Basra am aflat că aeroportul din Adana anunțase dispariția mea.

Ce se întâmplase? Din pricina unui vânt din coadă, care-mi sporise viteza, am trecut de nori dincolo de Bushir și am aterizat la Lingeh, un aeroport pierdut unde nu se află niciun post de radio. [...] Alarmase toată lumea, crezându-mă rătăcit prin deșert sau înecat în Ocean. I-am telegrafiat imediat ca să-l liniștesc.

Am urmat apoi drumul spre Jivani în Belucistan, Karachi în India. De aici spre Baroda, am traversat delta Indusului și am aterizat cu bine la Bombay. Am stat șase zile la Bombay. [...] Impresionant este contrastul dintre civilizație și starea primitivă a locuitorilor, care se întâlnește la tot pasul. [...] Pe străzile asfaltate, pe care trec în goană automobile de ultimul tip, vezi morți descoperiți duși pe umeri; și amalgamul de mizerie și lux, de strălucire și decadență, atât de specific Orientului, face o impresie extraordinară.

Am plecat apoi spre țară. Voiam să ajung înapoi în patru zile... când la Adana m-am împotmolit literalmente din nou. [...] În șase zile am fost de la Bombay la București. Și... plimbarea s-a sfârșit.

[...] E vremea să plecăm. Totuși, o ultimă întrebare: — Care sunt consecințele frumoasei dv. plimbări?

Inginerul Cociașu zâmbi din nou:

— Consecințele?... Notele de plată, care plouă de pretutindeni pentru preparativele raidului...”

Moștenirea unui cuceritor temerar al cerului

Ionel Cociașu rămâne figura emblematică a aviatorului-inginer pentru care nicio barieră geografică sau tehnică nu a fost de netrecut. Într-o epocă în care recordurile se scriau cu prețul vieții, el a reușit să îmbine precizia matematică cu un curaj nebun, tratând pericolele imense ale cerului drept simple „peripeții de vacanță”. Redescoperindu-i astăzi povestea, omagiem nu doar un record mondial, ci spiritul unei generații care a purtat aripile românești spre orizonturi îndepărtate, cu o eleganță și o modestie rar întâlnite.

Călătoria continuă: Alte destine memorabile din România Interbelică

Dacă povestea lui Ionel Cociașu v-a purtat cu gândul la curajul și eleganța unei epoci apuse, vă invităm să descoperiți și alte figuri emblematice care au definit spiritul românesc în perioada interbelică. De la geniul științific ignorat, la măiestria muzicală universală sau aristocrația literară, aceste pagini de istorie vă așteaptă să le răsfoiți: